Este o colecție sanguină constituită între dura-mater și creier.
Cauza este întotdeauna traumatică, substratul etiologic fiind ruptura unei vene (temporală anterioară sau posterioară, venă emisară, sinusul longitudinal superior), a unei artere sau un focar de dilacerare cerebrală.
Manifestările clinice survin imediat posttraumatic. Cel mai adesea, hematomul subdural acut se manifestă printr-o comă brutal instalată. Alteori copiază evoluția hematomului extradural, cu interval liber, urmat de tulburări de conștientă, deficit controlateral, midriază homolaterală, comă, și în final decerebrare. Uneori, hematomul subdural acut este relativ bine tolerat, pacientul prezentând semne minime de HIC și tulburări minore de conștiență.
Examenul CT cerebral este esențial, întrucât diagnosticul hematomului subdural acut nu se poate baza doar pe tabloul clinic.
Nu exista un tratament chirurgical univoc al hematomului subdural acut, conduita terapeutică fiind adeseori școlastică.
Prognosticul este sumbru, mortalitatea globală fiind de 40%. Dacă pacientul traumatizat este operat în primele patru ore, mortalitatea scade la 30%. După acest interval de patru ore, mortalitatea creste la 90%.
este o colecție sanguină cu sediul între dura mater și creier.
Diagnosticul clinic se bazează pe secvențialitatea clasică: traumatism minor - interval liber lucid de săptămâni, sau luni - agravare cu instalarea simptomelor neurologice de focar și a fenomenelor de HIC.
În hematoamele subdurale cronice, atitudinea terapeutică este în corelație cu tabloul clinic și aspectul CT cerebral. Hematoamele subdurale cronice cu volum mic (lamă de hematom subdural) sunt în general sărace ca simptomatologie. Abstinența chirurgicală, supravegherea clinică și reexaminarea CT este regula. În hematoamele subdurale cronice cu volum mare și simptomatologie patentă, tratamentul este chirurgical și încununat de rezultate spectaculoase.
