Bolile degenerative ale coloanei vertebrale implica modificari artritice ale oaselor, articulatiilor si ligamentelor. Coloana vertebrala este formata din corpurile vertebrale, discurile intervertebrale, fatetele articulare, si cateva straturi de ligamente. Canalul spinal contine si protejeaza maduva spinarii si radacinile nervilor.

Coloana vertebrala umana are 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare, sacrul si coccisul. Discurile intervertebrale sunt localizate intre aceste segmente osoase.

 Odata cu imbatranirea discurile intervertebrale degenereaza si se micsoreaza in inaltime. La nivelul zonei respective coloana capata o mobilitate anormala si compensator, coloana genereaza ciocuri osoase si produce o ingrosare a ligamentelor. Acest proces conduce in timp la ingustarea progresiva a canalului spinal, determinand stenoza acestuia. Stenoza de canal vertebral poate apare la orice nivel al coloanei. Cel mai frecvent este localizata in zona cervicala si in cea lombara.

Stenoza cervicala si cea lombara provoaca simptome diferite, in functie de nivelul compresiunii.

Stenoza cervicala produce postura spastica, amorteli in membrele superioare, deficite motorii la toate membrele (tetrapareza), dureri radiculare in membrele superioare, incontinenta urinara si fecala, atrofii musculare, tulburari de sensibilitate si anomalii ale reflexelor osteo-tendinoase.

Stenoza lombara provoaca claudicatia medulara (dureri in membre care apar la mers si care se amelioreaza in repaus), deficite motorii in membrele inferioare, amorteli, pierderea sensibilitatii profunde si a reflexelor osteotendinoase.

Pentru diagnostic metoda de baza este imagistica prin rezonanta magnetica nucleara. Examenul  computer tomografic este util in aprecierea calitatii structurale a osului.

Tratamentul stenozei de canal vertebral depinde de nivelul la care este localizata si de numarul de segmente ale coloanei pe care se intinde.

Prima data se incearca tratament conservator antiinflamator, cand nu sunt prezente deficite neurologice. Simptomele usoare cedeaza la medicatie antiiflamatoare nesteroida si la repaus. Terapia fizica prin gimnastica medicala este utila in tonifierea musculaturii paravertebrale. In numeroase situatii insa, simptomele persista si se repeta sau se accentueaza. Durerea devine progresiva si pot apare deficite  neurologice.

Exista mai multe tipuri de operatii pentru stenozele cervicale.

Abordul cervical anterior, urmat de discectomie si rahisinteza cu grefon osos este cea mai frecventa interventie in aceasta zona. Se practica o incizie la nivelul gatului, punandu-se in evidenta partea anterioara a coloanei cervicale. Apoi se repereaza radiologic discul afectat care se rezeca impreuna cu ciocurile osoase din jur. In final se practica rahisinteza coloanei cu un paralelipiped osos recoltat din creasta iliaca dreapta a pacientului. Pacientul poarta postoperator un guler timp de 2 luni, cu care se poate mobiliza. Vindecarea osoasa se produce in circa 2 luni.

Uneori aceasta operatie poate fi mai extensiva, implicand rezectia unui corp vertebral si a doua discuri, situatie in care, dupa aplicarea grefonului osos se aplica si placi metalice pentru stabilizarea focarului operator.

Daca elementele compresiunii canalului osos sunt localizate predominat in zona posterioara a coloanei (fatete articulare si ligamente) atunci decompresiunea se face pe cale posterioara, inlaturandu-se partial lamele vertebrale si ligamentele sau fatetele articulare modificate. Daca sunt necesare decompresiuni pe mai multe nivele osoase, poate fi necesara o stabilizare a coloanei cu ajutorul unor dispozitive specializate (placi, suruburi, tije metalice, etc).

Operatia pentru stenoza de canal vertebral lombar este cunoscuta sub numele de laminectomie lombara decompresiva. Aceasta consta in ridicarea portiunii posterioare din lama vertebrala, ablatia ligamentelor si largirea gaurilor intervertebrale (foramene prin care ies radacinile nervoase) pentru a crea mai mult spatiu pentru sacul dural si radacini.

Uneori cand stenoza se asociaza cu alunecari vertebrale sunt necesare operatii mai ample de  ablare a discului si stabilizare osoasa cu ajutorul unor dispozitive metalice (tije, suruburi, custi metalice) si grefe osoase. Rezultatele operatiei sunt satisfacatoare, iar recuperarea dupa asemenea interventii depinde de gravitatea simptomelor neurologice anterioare operatiei.