Schwanom toracal

Maduva spinarii este inconjurata de un invelis fibros numit dura mater. Ambele sunt plasate intr-un canal osos format de vertebre, numit canalul spinal.

Tumorile care se dezvolta in aceasta zona a canalului spinal se impart in 3 grupe:

1. Tumori extradurale care se dezvolta in afara durei mater.

2. Tumori intradurale extramedulare care se dezvolta in spatiul dintra maduva si invelisul sau.

3. Tumori intramedulare care se dezvolta in interiorul maduvei spinarii.

Localizarea, marimea si natura tumorii se apreciaza in functie de studiile imagistice, cea mai importanta investigatie fiind rezonanta magnetica nucleara cu administrarea de substanta de contrast (RMN).

Tumorile se pot dezvolta in orice zona a coloanei vertebrale. Leziunile extradurale sunt cele mai frecvente, reprezentand circa 60% dintre toate tumorile medulare. Ele isi au originea de regula in vertebre.

Tumorile intradurale extramedulare reprezinta 30% din totalitatea tumorilor medulare.

Tumorile intramedulare sunt foarte rare, circa 10%, si apar mai frecvent la nivelul coloanei cervicale. Ele se pot asocia cu dilatatia cavitatii lichidiene centrale a maduvei, care se numeste canal ependimar, dand nastere siringomieliei asociate.

Cele mai frecvente tumori extradurale sunt metastazele care se raspandesc pe cale sanguina de la diferite tipuri de tumori primare (cancer de san, de prostata, etc), prin vasele si vertebrele coloanei.

Cele mai comune tumori intradurale extramedulare sunt schwanoamele si menignioamele. Meningioamele provin din dura mater, si sunt mai frecvente la femei, iar schwanoamele  se dezvolta din tecile radacinilor nervoase.

Tumorile intramedulare cele mai frecvente sunt:

1) astrocitoamele care provin din celulele de sutinere ale maduvei spinarii;

2) ependimoamele care provin din celulele care capitoneaza canalul ependimar central al maduvei spinarii;

3) hemangioblastoamele care sunt tumori vasculare provenite din vasele din interiorul maduvei.

Pacientii cu tumori spinale prezinta dureri in zona localizarii tumorii. Simptomele dureaza timp indelungat, deoarece tumorile aceste cresc lent. Durerea se accentueaza de obicei noaptea. Dupa intervale varibile de timp pacientii acuza deficite motorii, parestezii, furnicaturi, anestezie cutanata cu diferite dispozitii anatomice, tulburari de mers, tulburari ale functiei sfincterelor urinare si anale.

Examenul neurologic atent si complet este capabil sa localizeze nivelul leziunii. Testarea functiei diferitilor muschi ca  si testarea sensibilitatii de toate tipurile determina gravitatea afectarii structurale a maduvei. Diagnosticul de precizie se efectueaza prin rezonanta magnetica cu si fara administrare de substanta de contrast.

Interventia chirurgicala se efectueaza in primul rand cu scopul de a obtine tesut tumoral pentru examenul anatomopatologic si diagnosticul etiologic. De asemenea prin operatie se obtine inlaturarea presiunii exercitate de tumora asupra maduvei spinarii, si stabilizarea vertebrelor, atunci cand este necesar.

In mod clasic pacientul este operat in pozitie de decubit ventral, practicandu-se laminectomii decompresive pe nivelele dorite. Apoi se expune dura mater care se deschide, daca leziunea este situate intradural. Tumorile intramedulare se rezeca cu ajutorul sistemelor de magnificatie optica (lupe, microscop operator), iar piesa anatomica este analizata de catre anatomopatolog.

In general interventia chirurgicala de rezectie a tumorii este suficienta pentru vindecarea definitiva a tumorilor benigne. Tumorile metastatice si glioamele pot beneficia de tratament oncologic postoperator.