Cei doi nervi principali care sunt responsabili cu miscarea si sensibilitatea mainii sunt nervul median si nervul ulnar. Radacinile nervoase cervicale coboara impreuna in axila formand plexul brahial, dupa care se impart in fascicule care formeaza nervii, unul dintre acestia fiind nervul ulnar. Nervul ulnar inerveaza muschii antebratului si mainii si asigura sensibilitatea ultimelor doua degete. In drumul sau spre mana, nervul trece prin spatele cotului, fiind asezat intr-un sant osos pe partea mediala a condilului humeral, unde poate fi comprimat din diferite cauze.

Poate fi comprimat fie prin traumatisme minore repetate, fie prin apasare prelungita a zonei (sprijinul pe cot). Ligamentul care il acopera se poate fibroza iar atunci flexia cotului va intinde nervul si va provoca cresterea presiunii asupra lui.

Sindromul compresiunii nervului ulnar la cot cauzeaza amorteli si intepaturi in plama, in degetul inelar si cel mic. Afectiunea mai poarta numele de neuropatie ulnara.

Simptomele precoce constau un senzatii de intepatura de-a lungul degetului mic si amorteli discrete in palma si antebrat. Pe masura ce boala progreseaza, pacientul acuza durere si scaderea fortei musculare in ultimele doua degete, care capata o postura caracteristica neuropatiei ulnare.

Semnele clasice sunt durerile, intepaturile si amorteala in ultimele doua degete ale mainii, senzatii de arsura si o durere care poate iradia catre antebrat. La palparea nervului in santul osos simptomele se pot reproduce si accentua. Scaderea fortei musculare se apreciaza prin semnul Froment, pacientul fiind incapabil sa tina o coala de hartie intre police si degetul mic.

Electromiografia si testele de conducere prin nerv confirma modificarile electrice si nivelul anatomic al acestei suferinte.

Tratamentul consevator presupune folosirea unor atele de repaus si reeducarea pozitiei vicioase de munca, cu evitarea sprijinului pe cot si a flexiei repetate a antebratului. Uneori simptomele pot sa cedeze.

Pacientii care nu raspund la tratament conservator sau cei care au deja deficit neurologic beneficiaza de interventie chirurgicala de decompresiune a nervului la nivelul cotului.

Operatia se efectueaza pe fata interna a cotului prin deschiderea tunelului fibros si eliberarea nervului ulnar. Operatia se poate efectua si sub anestezie locala si nu necesita imobilizare postoperatorie, pacientul revenindu-si cu usurinta.